Movie review: In Bruges

Number one, why aren’t you in when I fucking told you to be in? Number two, why doesn’t this hotel have phones with fucking voicemail and not I have to leave messages with the fucking receptionist? Number three, you better fucking be in tomorrow night when I fucking call again!

Fucking awesome movie!

Un film alert. Acţiunea se petrece în Bruges - oraş medieval în Belgia, un Colin Farrel cu o mimică extraordinară, teribil de plictisit şi un coleg de breaslă (Brendan Gleeson) din contră, foarte entuziasmat, fac o poveste ciudată dar plăcută, cu dialoguri savuroase. Povestea e complicată de pitici, droguri, prostituate, asasini plătiţi, turişti canadieni şi frumoasa franţuzoaică Clémence Poésy (cei care au văzut Harry Potter, îşi pot explica acum “de unde o ştiu eu pe tipa asta?”). Apropo de asta cred că numai Colin nu a jucat şi în HP. În rest îi poţi revedea în In Bruges pe Brendan Gleeson (aka Alastor Moody), Clémence Poésy (aka Fleur Delacour) şi Ralph Fiennes (Lord Voldemort).

Mi-a plăcut gestul cu care franţuzoaiaca şi-a lăsat numărul de telefon. A must see!
Enjoy!

Nota mea: 8,2.
Nota IMDB: 8,1.

Leguma ipocrită

Adică SOIA.
Să ne înţelegem: n-am nimic cu oamenii care consumă soia în mâncăruri gătite în diverse feluri.

Mă refer strict la perioadele în care conform bisericii ar trebui să ţinem post. Post în care teoretic nu consumi carne, ouă, brânză. Păi şi ce faci dacă te împinge necuratu’ să ai poftă de-un mititel tocmai în perioada de post? Sau de puţină brânză? Câteva feliuţe de salam? Ce zici de 2-3 sărmăluţe cu mămăliguţă cu un pic de smântână deasupra? Nişte drob, că tot vine Paştele? Dar de-o ciocolată, ca desert?
E păcat să pofteşti. Nu şade bine. Se supără Doamne-Doamne!

Şi-atunci? Ce-i de făcut? Lăsând la o parte chiar postul în sine. Postul e pentru fraierii neştiutori. Pentru ipocritul informat s-au făcut, la alegere, o varietate la fel de ipocrită şi convenabilă de alimente: brânză, mici, chiftele, budincă, îngheţată, pate, iaurt, kefir, ciocolată, friptură, salam, sarmale, maioneză, drob, piftie şi altele – toate din soia.

Toate pentru burdihanul nesăţios temător de Dumnezeu. Dumnezeu care n-a prevăzut dezvoltarea industrială a înlocuitorilor din soia.

Ipocrit sunt şi eu. Nu sunt credincios, nu ţin post, dar ţin predica asta.

Foto: http://www.gobblegreen.com/