Adică SOIA.
Să ne înţelegem: n-am nimic cu oamenii care consumă soia în mâncăruri gătite în diverse feluri.
Mă refer strict la perioadele în care conform bisericii ar trebui să ţinem post. Post în care teoretic nu consumi carne, ouă, brânză. Păi şi ce faci dacă te împinge necuratu’ să ai poftă de-un mititel tocmai în perioada de post? Sau de puţină brânză? Câteva feliuţe de salam? Ce zici de 2-3 sărmăluţe cu mămăliguţă cu un pic de smântână deasupra? Nişte drob, că tot vine Paştele? Dar de-o ciocolată, ca desert?
E păcat să pofteşti. Nu şade bine. Se supără Doamne-Doamne!
Şi-atunci? Ce-i de făcut? Lăsând la o parte chiar postul în sine. Postul e pentru fraierii neştiutori. Pentru ipocritul informat s-au făcut, la alegere, o varietate la fel de ipocrită şi convenabilă de alimente: brânză, mici, chiftele, budincă, îngheţată, pate, iaurt, kefir, ciocolată, friptură, salam, sarmale, maioneză, drob, piftie şi altele – toate din soia.
Toate pentru burdihanul nesăţios temător de Dumnezeu. Dumnezeu care n-a prevăzut dezvoltarea industrială a înlocuitorilor din soia.
Ipocrit sunt şi eu. Nu sunt credincios, nu ţin post, dar ţin predica asta.
Foto: http://www.gobblegreen.com/
